Uncategorized

Judith

Poate sa fie un nume de femeie…poate ca ea chiar e o femeie, dar eu ma indoiesc, e doar EMOTIE PURA.

Cum poti cataloga un om, pe care nu-l cunosti, dar care stie sa straneasca asa un val de sentimente in inima?

Cred ca Judith a vrut sa ne dezmorteasca din iarna. Ce inceput de primavara frumos!

Laura, ce zici de fata asta? Frumos, nu?

 

Michael Jackson

See you later alligator

Astazi, dupa ce am scos telefonul din modul silence, mi-am dat seama ca inca un numar de telefon din agenda nu-mi va mai raspunde vreodata.
Ce te faci cand pierzi din putinii prieteni ADEVARATI? Oameni care s-au oprit din drumul lor sa ti-l lumineze si pe al tau? Sunt trista dar sunt si fericita. O agnostica auto-descoperita si o maicuta irlandeza, stau si deapana la un ceai. Stiu, poate suna a banc, dar de multe ori, aflata in preajma acestei femei minunate am simtit ca exista Dumnezeu. Prietena mea se numea Sister Mary Aloysius. Avea 89 de ani si in fiecare dimineata, se trezea sa aibe grija de copiii abandonati in spital. Facea asta de 20 de ani, de cand a sosit prima data in Romania. Poate ca acum cateva zile a obosit si s-a hotarat sa se odihneasca pentru totdeauna.
N-am vazut in viata mea o femeie atat de activa si de dedicata pentru varsta ei. Acum 5 ani si-a rupt soldul si …a trebuit sa se refaca rapid de dragul si dorul copiilor. Nu obosea niciodata cand venea vorba despre copii. S-a luptat ca o leoaica pentru Cristian, un copil abandonat, ca micutul sa aibe acte si sa fie adoptat in UK. Din pacate a pierdut lupta cu birocratia si Cristian a murit in Romania. M-a durut atat de tare s-o vad plangand. Apoi a facut minuni cu Loredana, un copil cu numeroase handicapuri, abandonat in spital. TLC (tender loving care) works wonders…and she was right. Perioada petrecuta de Loredana alaturi de Sister a ajutat-o sa se dezvolte intelectual…un copil caruia NIMENI nu-i dadea o sansa. Deobicei, Sister ramanea singura …acum, noi am ramas neconsolati si mai saraci.
Ati putea gandi ca o maicuta, fosta profesoara de limba engleza in Scotia, ar putea fi o persoana rigida …nu si Sister Mary Aloysius. Poate ca limbajul care ne-a unit a fost simtul umorului. Era formidabil de glumeata. Intotdeauna incerca sa gaseasca un sfat pentru problema pe care o aveai. Nu te lasa nerezolvat. Am primit o multime de sfaturi CERUTE de la femeia asta minunata. Am avut o comunicare minunata. Am fost norocoasa.
Rest in Peace, Sister!!

…in a while crocodile

 

Later edit: Intr-o lume paralela, Michael ar fi intalnit-o pe Sister si eu i-as fi admirat dintr-un colt, multumita sa invat de la cei puternici. Se pare ca au gasit ei o cale de a se intalni si m-au lasat pe mine, aici, pentru a invata sa fiu puternica.

Michael Jackson

His last life

Exact de ce ma „temeam” cel mai mult.

Despre mine trebuie sa stiti ca sunt o visatoare. In mine o e lupta in fiecare secunda intre nebuna-artista si psihopata cu logica, fara sentiment. In ambele cazuri diagnosticul e naspa. :)) Poate ca de asta tanjesc dupa echilibru. In mintea mea construiesc lumi magice care n-au legatura cu realitatea mai niciodata. Cred ca toti facem asta. Intotdeauna am zis ca de fapt astea sunt universurile paralele: universul interior al fiecarui om care e diferit de cel al celui de langa el. E normal ca realitatea cateodata sa muste violent din acest univers interior, cateodata se ne intarzie in construirea lui. Materialul, aici si acum nu ma multumeste. Niciodata nu m-a multumit. Nimic nu-mi face placere mai mare decat sa hranesc spiritual copilul din mine…desi…sunt sigura ca acum hranesc un loc gol unde obisnuia sa se joace copilul din mine.

Introducerea fiind facuta, poate ca acum o sa reusesc sa ma fac mai bine inteleasa cand o sa spun ca sunt o agnostica care NU refuza nicio informatie. Makes sense? Stiu ca nu! Pentru lamuriri, see above! :))

Citesc tot felul de povesti si de nebunii care ar putea explica chestii despre Michael. Partea logica din mine le refuza IMEDIAT, fara drept de apel…dar nebuna artista cu flori in par, le primeste, le aseaza la masa si le da o dulceata de visine cu apa rece.

Poate ca INCA mi-e foarte dor de Michael si nu sunt impacata INCA cu ce s-a intamplat. BAD25 l-am ascultat de vreo cateva ori, concertul de pe Wembley l-am frunzarit…dar emotia aia a disparut. A disparut magia pentru ca Michael nu mai este si asta nu s-a intamplat normal, natural, ci brusc si violent.

Din acea zi de vara caut explicatii, il caut in tot si toate. Vreau raspunsuri la intrebari. Incerc sa ma impac cu ideea, dar „DE CE?” revine mereu de pe fundul lacului unde incerc sa-l infund cu o piatra de gat. Nu vrea sa stea acolo. Iese mereu la suprafata si ma priveste in ochi.

Horoscoape, diagrame, calcule, numerologie, citit in palma si in stele, vise, karma si darma, vieti anterioare si calatoria spiritului, budism, cabbala, gandire pozitiva, fizica si mecanica cuantica se rotesc in mintea mea intr-un amalgam interzis.

Ultima chestie gasita, care mi-a inspirat si titlul :

God bless him! God bless him!

Michael Jackson

Ireland, nature, dragon, hot air balloons and Elvis

„He was a humorous man”

„Paddy, what’s that sound? It sounds like a dragon” :))

„Paddy, I think I’ve met my father in law” =)) „The weird thing is there’s two…so he met him again”

Astea-s povestile care-mi fac mie bine. Fac eforturi imense sa ma opresc in a mai  intreba „de ce n-a ramas mai mult acolo”, in schimb ma bucur pentru cat a fost sa fie.

Stiu ca ar fi trebuit sa fie mai multi oameni precum Paddy Dunning si comunitatea aceea minunata de irlandezi…dar n-a fost sa fie.

Gustul amar al tristetii tot ramane, chiar daca am zambit si am varsat o lacrima dupa ce am vazut video-ul asta.

 

Michael Jackson

Do you remember?

Astea-mi atarnau mie pe geaca, pe geanta, pe tricou sau chiar pe adidasi. Unele erau cumparate, dar multe erau creatie personala. Decupaje din Bravo (si alte reviste) lipite peste alte insigne.
Sunt doar o parte din multele pe care le-am avut. Au rezistat 20 de ani. Nu ma indur sa le dau…sunt inca o parte din mine.