Uncategorized

Nu!


Didn’t we almost have it all
When love was all we had worth giving?
The ride with you was worth the fall my friend
Loving you makes life worth living

Nu! Nu! Nu!

Pentru cei care spun ca perfectiunea feminina nu exista, eu asa am vazut-o inside and outside

Ce mai poti spune?

Imi pare atat de rau…atat de rau…

Stiu ca se pot spune atatea lucruri despre ea, lucruri bune, dar cumva media si toata populatia globului aduce vorba numai despre …problema ei. Jur ca mor de nervi cand toate discutiile esueaza in asa ceva!!! Daca se dovedeste ca si in cazul lui Michael si Amy ca ACUM nu drogurile au fost de vina? De ce sa nu vorbim despre ce a fost dumnezeiesc despre ea? Doar asta ne-a mai ramas. Mizerii? Avem cu totii in viata, mai bine sa vorbim despre ceea ce noi NU AVEM si am pierdut.

Odihneste-te Whitney!

Anunțuri

7 gânduri despre „Nu!

  1. Stiam ca si tu simti acelasi lucru … A fost greu de data asta … mai greu decat la Liz, la Hossu, la Malina si la cati au mai fost … am inceput sa pierd sirul …, am senzatia ca ramanem singuri pe lume … eu, sincer, nu vreau sa sting lumina …

  2. Am simtit cumva la fel ca ATUNCI… Primul moment in care aflii…parca ingheata sufletul… Suntem atat de neputinciosi in privinta asta,incat si daca zbieri nu te simti mai bine deloc…

  3. Am urmarit memorialul si pentru ca am fost (recunosc!) ceva mai detasata mi-a placut. A fost un memorial TIPIC. Au fost cuvinte frumoase si intelepte spuse. Au fost povesti emotionante (vezi Costner) de la prieteni si colegi. Au fost cantece cantate de voci care ar trebui sa fie in topurile de azi.
    Nu stiu daca la Michael as fi avut nervii necesari sa zambesc la diferitele glumite inocente. Stiu ca am zambit cu lacrimi in ochi decat la povestea spusa de Marlon. Dar, in rest, nu m-am putut bucura de toata acea desfasurare eleganta. Stiu ca aveam o ciuda cumplita in mine. O ura aproape…ura pe toti cei care urcau pe scena si vorbeau, cantau si …respirau. La Whitney, e adevarat, am vazut altfel lucrurile.

  4. A fost un memorial. Firesc si natural. Nu a fost un spectacol, drept urmare nu s-au vandut bilete. Fara sa vreau, am facut comparatii si recunosc, m-am intrebat de ce la M n-au ales sa faca acelasi lucru … o comemorare fireasca. A fost un memorial cu conotatii tipice, de comunitate a oamenilor de culoare, gospel, ovatii, Alleluia. A fost prima oara cand m-am intrebat de ce nu i-au organizat si lui acelasi lucru …

    Ce a facut pentru mine diferenta majora este ca am vazut durere, suferinta, lacrimi. Nu mironiseli actoricesti, pe sub ochelari negri de vedeta. Am vazut o mama indurerata, care abia reusea sa mearga singura. Am vazut un copil aflat deja la o varsta mai mare care mi-a transmis cu adevarat ca o doare.

    Am vazut cat de lipsit de paranoia poate sa iasa un sicriu dintr-o biserica si cum convoiul de masini pleaca de la comemorare intr-o circulatie oprita de politisti. Si vorbim de WH, nu de Madalina Manole, deci paranoia putea sa existe si in cazul asta.

    Insa NU, a fost o comemorare a unui om mare care a murit. Simplu, firesc si lipsit de orice urma de circoteca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s